miercuri, 21 martie 2012

Laudatio postum pentru un creator de şcoală nouă

Se înS-a stins din viaţă directorul nostru Constantin Manoliu. Îi spun „directorul nostru” deşi asta se întâmpla în urmă cu peste 30 de ani. O fac pentru a-i prelungi prezenţa dincolo de limitele timpului. Am să-l evoc indirect, pentru a reaminti, celor care au uitat, cât de greu era, în anii ’70, să faci rezistenţă culturală într-o şcoală comunistă, cu atât mai mult într-un liceu militar...
Am aflat, in acest fel, lucruri care ne-au marcat copilaria, fara ca sa stim.
In anii '68-70, in calitate de director al Liceului Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza, cu sprijinul comandantului liceului, a format, unit si cimentat colectivul de profesori care ne-au tinut si loc de parinti adoptivi...
La concursul pentru ocuparea unui post la catedra de limba romana, s-a prezentat, la un moment dat, tanarul profesor de limba română Constantin Giurginca.
Ambitios si hotarat sa rastoarne muntii, la interviu, in fata comandantului si directorului scolii a sustinut ca nu accepta sa lucreze in aceasta institutie de invatamant daca nu i se pun la dispozitie, nici mai mult, nici mai putin, decat o biblioteca si o sala de spectacole! Dupa ce "ostilitatile" s-au incheiat, domnul director Constantin Manoliu l-a luat de-o parte pe tanarul concurent la gloria didactică si l-a povatuit sa fie mai temperat căci, dacă vrea să-şi atingă asemenea ţeluri, trebuie să înveţe s-o facă pas cu pas. Directorul nostru simţea la fel, dar era mai conştient de ostilitatea contextului… Imediat, s-a prezentat la comandant si a cerut ca acest tanar sa fie angajat. Noi, cand am pasit in liceu, în 1971, aveam deja biblioteca si sala de spectacole...
Asta inseamna sa ai viziune si putere persuasiva pentru a obtine apa si din piatra, daca este cazul.
In saptamana ce s-a incheiat, a facut Marea Trecere, iar vineri a fost inmormantat, cel care pentru noi a fost Domnul director Constantin Manoliu, iar pentru majoritatea colegilor de munca Nenea Ticuţă.
Fie-i tarana usoara, iar Domnul sa-laibă în dreapta sa si sa-l aiba in paza!
La catafalc, era stabilit ca dl. profesor Giurgincă sa tina un laudatio. Nu a mai fost cazul căci – Nec plus ultra! - toata lumea a fost copleşită de greutatea şi frumusetea discursului ţinut de preotul-paroh Grigore Melnic, care a dorit sa vorbeasca si in calitatea de om care l-a cunoscut pe dl director si care a cunoscut foarte bine si activitatea desfasurata in Liceul Militar, ca fost locuitor al Brezei.
Preotul Grigore Melnic considera Liceul Militar ca fiind o institutie de invatamant de prim rang, care aduce FAIMĂ pentru Breaza, absolventii fiind atat de pregatiti la incheierea studiilor incat, la acel moment, erau in majoritate la un nivel egal sau chiar peste multi din absolventii de facultate! A spus-o un om in varsta de aproximativ 40 ani, care nu a avut legatura directă cu institutia noastra de invatamant. A fost doar un atent observator extern. Frumusetea discursului i-a detrminat pe domnii profesori sa nu tulbure cu alte cuvinte solemnitatea înaltă creata de preot în memoria celui care a fost CREATOR DE SCOALA NOUA...
Clasa a XII-a B a promoţiei 1975, la sfârşit de liceu. În mijloc, Domnul director Constantin Manoliu

Mult respect, Domnule Director!
Promotia 1975 se inclina in fata faptelor dumneavoastra si nu va va uita!
De acolo de unde sunteti, va rugam sa vegheati in continuare asupra noastra...
Autor: Mircea Viorel Rusu

3 comentarii:

  1. Intregul meu respect si nestearsa amintire DOMNULUI DIRECTOR CONSTANTIN MANOLIU ! Cuvintele sunt prea sarace pentru a exprima pretuirea pentru OMUL si DASCALUL care , supunandu-se legilor firii, tocmai ne-a parasit. Ne-a parasit fizic , pentru ca , de fapt, contributia sa la formarea noastra ca oameni dainuie prin noi, cei ce i-am fost elevi.
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
    Sincere condoleante familiei.
    Col.(r) Tudosie Stefan
    Absolvent al
    Liceului Militar"Dimitrie Cantemir"Breaza 1976

    RăspundețiȘtergere
  2. Am aflat cu durere ca DIRIGINTELE si OMUL care ne-a calauzit pasii in anul I, mai precis in 1981, ne-a parasit pentru a preda OMENIA altor "Cantemiristi" din ceruri. Condoleante familiei. RIP

    RăspundețiȘtergere
  3. Și uite așa s-a mai dus unul din cei care ne-au îndrumat primii pași în viață și Liceul Militar Dimitrie Cantemir mai înscrie o pagină în istoria sa. Toată stima și respectul pentru profesorii și cadrele militare ale acestui liceu car continuă să se numere printre elitele liceelor din țară.
    Cu respect
    Mr(r) Băileștianu Vasile
    Absolvent promoția 1976

    RăspundețiȘtergere